Definirea Valorilor Ridicate de Conservare
Conceptul de păduri cu valori ridicate de conservare (PVRC) a fost elaborat de Forest Stewardship Council (FSC) şi a fost publicat prima dată în 1999 (vezi Anexa 1). Din perspectiva FSC (conform cerinţelor Principiului 9) este important ca după identificarea VRC, managerii forestieri să planifice şi implementeze acţiunile de gestionare astfel încât să se menţină şi sporească VRC identificate, precum şi să elaboreze şi implementeze un program de monitorizare care să urmărească realizarea acestui deziderat.
VRC1 Suprafeţe forestiere care conţin concentraţii de biodiversitate de importanţă globală, regională sau naţională (ex. endemite, specii periclitate, refugii).
VRC2 Suprafeţe forestiere extinse de importanţă globală, regională sau naţională, în care populaţiile speciilor autohtone există în forma lor naturală din punct de vedere al distribuţiei şi densităţii.
VRC3 Suprafeţe forestiere care sunt localizate în sau conţin ecosisteme rare, ameninţate sau periclitate.
VRC4 Suprafeţe forestiere care asigură servicii de mediu de bază în situaţii critice (ex. protecţia bazinelor hidrografice, controlul eroziunii)
VRC5 Suprafeţe forestiere ce satisfac nevoi de bază ale comunităţilor rurale (de ex. mijloace necesare subzistenţei, pentru sănătate), în cazul ţării noastre cele care asigură singurele resurse pentru încălzirea locuinţelor, precum şi lemnul sau alte produse forestiere necesare activităţilor şi meşteşugurilor tradiţionale.
VRC6 Suprafeţe forestiere a căror valoare este esenţială pentru păstrarea identităţii culturale a unei comunităţi sau a unei zone, reprezentate în cazul ţării noastre de păduri de care se leagă obiceiuri şi sărbători locale, ce se desfăşoară tradiţional în spaţiul pădurii sau de suprafeţe de pădure aflate în apropiere de comunităţi religioase, locuri de pelerinaj şi monumente istorice.