Pădurile multiseculare, cu biodiversitatea și gradul înalt de naturalitate, sunt un patrimoniu natural unic. Recunoscându-le importanța, Forest Stewardship Council (FSC) a elaborat standarde menite să protejeze aceste ecosisteme valoroase. De când FSC a dezvoltat pentru prima dată, la sfârșitul anilor '90, conceptul de ”păduri cu valoare ridicată de conservare” (High Conservation Value - HCV), acesta a fost utilizat pentru a identifica și gestiona valorile de mediu și sociale remarcabile și/sau critice în unitățile de producție. Acest concept include, pe lângă altele, și pădurile multiseculare.

Este esențial să se facă o distincție clară între pădurile virgine, quasivirgine, multiseculare și respectiv seculare. Termenul de „pădure multiseculară” este adesea utilizat greșit, incomplet, în mod interschimbabil cu altele (nu întâmplător), cum ar fi pădurea seculară. Aceste definiții conduc la interpretări diferite privind modul de identificare și conservare al acestora.

Dacă în alte țări europene acestea reprezintă o excepție, pentru România pădurile seculare sunt un caz comun, ca urmare a aplicării unui management apropiat de natură, care are și indicatorul vârstei pentru stabilirea momentului de exploatare – vârstă care, în funcție de specie și țelul de producție, variază între 100 și 180 ani.

În plus, considerăm fundamental să se facă distincția între pădurile multiseculare și pădurile gestionate, dar care au atribute ecologice și structura similare cu a celor multiseculare. Chiar dacă pădurile administrate pot prezenta caracteristici similare cu cele ale pădurilor seculare, acestea sunt rezultatul unui management sustenabil, care nu exclude exploatarea durabilă a lemnului și funcția de producție a pădurii. Managementul forestier în România, reglementat de stat și impus pe toate suprefețele forestiere, indiferent de forma de proprietate, creează structuri similare celor naturale. Ciclurile de producție depășesc 100 de ani, ca atare majoritatea pădurilor care ajung la vârsta exploatabilității pot fi definite ca fiind seculare, după criteriul vârstei. În scenariul conform căruia dincolo de această vârstă s-ar interzice tăierile, s-ar reduce perioada de rotație, favorizănd cicluri mai scurte de producție – așa cum se practică în alte părți ale Europei. Rezultatul este că pădurile nu ajung la structura și vârsta lor naturală, cu efect imediat asupra biodiversității și rezilienței ecosistemului.

Începând cu 2011, FSC a colaborat cu WWF România pentru a promova protecția pădurilor multiseculare. Acest lucru a pus bazele unor realizări semnificative, care au culminat cu introducerea Standardului Național pentru Management Forestier – pentru România, în 2017. Standardul stabilește criterii și indicatori care vizează, printre altele, și protejarea acestor păduri, precum și prevederi pentru menținerea biodiversității, protejarea habitatelor amenințate și încurajarea implicării părților interesate. Întreg procesul a fost transparent, standardul fiind elaborat cu participarea activă a tuturor factorilor interesați, inclusiv a ONG-urilor de mediu.

Mergând mai departe, continuăm aceasta abordare colaborativă, asigurându-ne că atenția și acțiunile noastre se aliniază cu obiectivul comun de a proteja pădurile pentru generațiile viitoare.

Apreciem rolul crucial al ONG-urilor și al mass-mediei în alertarea noastră cu privire la potențialele încălcări ale Standardului FSC în România și oriunde altundeva operează sistemul nostru . Luăm în serios toate acuzațiile și am stabilit canale oficiale pentru primirea de informații și semnalări privind nereguli identificate, totuși solicităm cu insistență ca acestea să fie susținute de afirmații fundamentate și rigoare științifică pentru a evita confuziile inutile.